Opera (in Constanta)

Ca să mergi la Operă in Constanţa îţi trebuie foarte mult curaj. Eşti total atipic. Şi ai face parte dintr-o categorie  socială pe cale de dispariţie.

Am fost vineri, în urmă cu o săptămână, la  un spectacol cu Raspodia lui George Enescu. Pentru că se împlineau 130 ani de la naşterea compozitorului. 30 de oameni pe scenă. Şi tot vreo 30 oameni în sală. Ce păcat!

Am fost aseară din nou. De data asta, SUPRIZĂ! Era plin... coadă la bilete. Se cântau arii celebre. Şi mulţi puştani la coadă la bilete. Foarte multi. Şi oameni în vârstă. Întrâm în sală; o fată cu o voce tremurândă ne prezintă soliştii şi descrie ce se întâmplă in cele cântate de ei.

Începe spectacolul. Se cântă. Frumos. Carmen, Trubadurul etc. Şi cele 2 clase de elevi de liceu din faţa mea nu se pot stăpâni să nu scoată telefoanele să se joace. Mai trecusem prin asta acum un an când în sala de cinema nu se puteau abţine sa nu trimită SMS-uri. Dar, mai nou, au apărut tabletele. Şi plimbau, frate, vreo 2-3 tablete de la unii la alţii şi chicoteau şi făceau mişto-uri de ăia de pe scenă... că mi s-a făcut scârbă şi voiam să plec acasă.

Abia aştept să văd ce se mai poate întâmpla data viitoare.